Viața noastră, umbră efemeră și vis

Părintele Cleopa Ilie
Părintele Cleopa Ilie
1912-1998
Aţi auzit ce suntem? Floare, umbră, vis, pânză de păianjen, umbra norului pe pământ şi altceva nimic. Cu cele mai neputincioase stihii este asemănată viaţa noastră. Nu pune bază că azi eşti sănătos, că eşti frumos, că eşti bogat, că eşti tânăr! Astea sunt umbre şi vise. Viaţa noastră este scurtă. Foarte, foarte scurtă şi trecătoare. Să trăim aici pentru viaţa cea veşnică.

Să trăim pe pământ pentru Ceruri

Părintele Cleopa Ilie
Părintele Cleopa Ilie
1912-1998
Să trăim pe pământ pentru Ceruri. Să trăim aici pentru Rai, pentru bucuria cea fără de margini care ne aşteaptă dincolo de mormânt! Patru anotimpuri are viaţa noastră. Primăvara este copilăria; vara este tinereţea; toamna este bătrâneţea. Şi iarna, gata, este sfârşitul aproape!

Cele mai sigure căi şi mijloace de educare şi creştere creştinească a copiilor

Părintele Cleopa Ilie
Părintele Cleopa Ilie
1912-1998
Rugăciunea, citirea cărţilor bune, ascultarea şi respectul faţă de părinţi, frica de Dumnezeu şi exemplul personal dat de tata şi mama sunt cele mai sigure căi şi mijloace de educare şi creştere creştinească a copiilor.

Cine are frica lui Dumnezeu, acela se face santinela întregii înţelepciuni

Părintele Cleopa Ilie
Părintele Cleopa Ilie
1912-1998
"Fraţii mei, omul care are frica de Dumnezeu nu trebuie să-l păzească nimeni să nu fure, sau să nu fie curvar, sau beţiv, sau hoţ, sau să nu facă rău. Cel ce are frica lui Dumnezeu şi ziua şi noaptea pururea veghează asupra lui: să nu gândesc ceva rău asupra omului, să nu vorbesc ceva rău că-i păcat, să nu fac ceva rău că-i păcat! Cine are frica lui Dumnezeu, acela se face santinela întregii înţelepciuni, îşi păzeşte sufletul şi mintea sa de gânduri rele, limba sa de cuvinte rele şi toată aşezarea sa de a lucra împotriva lui Dumnezeu."

Omul nu se poate mântui fără răbdare, milostenie și rugăciune

Părintele Cleopa Ilie
Părintele Cleopa Ilie
1912-1998
"Pentru mântuire sunt necesare trei lucruri. Primul: răbdare; al doilea: răbdare; al treilea: răbdare. Frate Ioane, da-ţi mai trebuie ceva: milostenie. Nu trebuie să dai vaca! Nu ţi-a cerut Dumnezeu vaca, niciodată! Ferească Dumnezeu! Nici viţelul. Da' sticla de lapte trebuie s-o dai! Şi încă un lucru, frate Ioane: rugăciunea. Pasul şi Dumnezeu! Fără răbdare, fără milostenie şi fără rugăciune nu se poate mântui omul!"

Să cereți de la Dumnezeu liniște

Părintele Cleopa Ilie
Părintele Cleopa Ilie
1912-1998
"Doamne, Ţi-am cerut linişte, dar mi-ai dat mai mult decât Ţi-am cerut!"

Fă și tu ceea ce înveți pe alții!

Părintele Cleopa Ilie
Părintele Cleopa Ilie
1912-1998
"Nimic nu este mai uşor decât a învăţa pe alţii şi nimic nu este mai greu decât a face ceea ce înveţi pe alţii."

Pune început bun vieții tale

Părintele Cleopa Ilie
Părintele Cleopa Ilie
1912-1998
"Niciodată nu este prea târziu pentru a pune început bun."

Trei uși ai de încuiat atunci când te rogi

Părintele Cleopa Ilie
Părintele Cleopa Ilie
1912-1998
"Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va rasplăti ţie la arătare. Voi credeţi că acea camară este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Ori aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii."

De la lacrimi de mânie la lacrimi duhovnicești

Părintele Cleopa Ilie
Părintele Cleopa Ilie
1912-1998
"Este bine să ştim că în vremea plânsului, cineva poate să înceapă cu lacrimile cele rele şi să termine cu cele duhovniceşti şi bune. De pildă, cineva plânge de necaz că nu s-a putut răzbuna pe cel ce i-a făcut lui pagubă. Dar, aducându-şi aminte de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care S-a rugat pe Cruce pentru binele celor ce L-au răstignit, spre a fi iertaţi de Părintele Său, acela se linişteşte şi începe a se căi din inimă, că a avut gânduri de răzbunare asupra celor ce l-au necinstit sau l-au păgubit. Astfel, cunoscându-şi greşeala, cere iertare de la Dumnezeu şi începe a se ruga pentru binele celor care l-au necăjit şi lasă toată răzbunarea sa la judecata şi dreptatea lui Dumnezeu. Aşadar, unul ca acesta a început cu lacrimile cele rele şi a terminat cu cele bune."