Un tânăr, ca să poată să se smerească, ar trebui să-și facă mai des examen de conștiință, cum făceau creștinii din trecut. În fiecare seară creștinul se gândea, începând de dimineață și până atunci, ce-a făcut bine și ce-a făcut rău și constata că a făcut mai mult rău decât bine. Azi așa, mâine așa, și atunci începea să se cunoască pe sine, să conștientizeze că în el domină mai mult păcatul și răul, decât binele și virtutea. Și atunci, dacă-i om serios acest tânăr, se angajează pe o cale sinceră a binelui. Pentru că binele, dragii mei, binele este necesar și în viața aceasta și e de folos societății, dar și în viața de dincolo.

Sufletul fiind imaterial nu se poate vedea și nici pipăi. El este duh așezat de Dumnezeu în om și este partea prin care ființa noastră se înrudește cu Însuși Creatorul întregului univers. Căci sufletul este duh, așa cum Duh este și Dumnezeu (Ioan 4, 24).

"Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua și noaptea, în orice loc și în orice lucrare ne-am afla."

"Să-mi fie iertat, dar am constatat de multe ori că țăranii, în majoritatea lor, sunt mai înduhovniciți decât intelectualii cu doctorate."

"[Tinerilor] le recomand Rugăciunea lui Iisus, care este o rugăciune scurtă ce poate fi spusă oricum, în orice condiții. O pravilă mai lungă e greu de recomandat. Această rugăciune, spusă însă cu toată inima și cu smerenie mai ales, ajută. Până când se ajunge la psalmi și la catisme și la paraclise, această rugăciune poate ajuta foarte mult."