Mai jos puteți vedea toate citatele extrase din cartea
Veniţi de luaţi bucurie
Veniţi de luaţi bucurie
Arhimandrit Teofil Părâian
  • Teognost
  • Cluj-Napoca
  • 2007
  • 2
  • 165 X 235
  • 360

"Poţi să te duci la toate piesele despre care ştii că sunt bune, poţi să te duci la Operă, la cinematograf, la filme cuviincioase, poţi să te uiţi la televizor la tot cei ziditor, la tot cei frumos. Noi nu suntem exclusivişti. Te poţi folosi de toate lucrurile bune şi frumoase pe care le-a dat Dumnezeu. Dacă nu vrei tu să te duci la teatru, poţi să nu te duci, nu te obligă nimeni, dar să ştii că ocoleşti o sursă de cultură şi nu numai de cultură, chiar de înnobilare."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Sursa: Arhimandrit Teofil Părâian, Veniţi de luaţi bucurie, Ediția 2, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2007

"Orice lucru în mâinile omului poate să fie şi bun şi rău. După cum îl foloseşti. Dacă te robeşte televizorul, atunci îi rău. Dacă nu te robeşte şi poţi să urmăreşti la televizor numai lucruri pozitive, atunci îi bun."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Tag-uri:
Sursa: Arhimandrit Teofil Părâian, Veniţi de luaţi bucurie, Ediția 2, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2007

"Păi, prima dată dacă fumezi o ţigară, e păcat, iar dacă fumezi mai multe, e patimă. De ce? Pentru că e o practică nejustificată în existenţa umană. Nu-i ca şi când ai mânca. Este o treabă în plus şi nu poţi fi şi cu Dumnezeu şi cu fumatul. La mine mai vin oameni la spovedit, oameni care spun că ţin posturi, se roagă şi le spun că: „Da, numai că pe acestea toate ţi le şi afumi”. Cel mai bine este să fii liber. Liber de orice, iar dacă eşti liber de orice, eşti liber şi de fumat."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Extras din următorul fragment:
Păi, prima dată dacă fumezi o ţigară, e păcat, iar dacă fumezi mai multe, e patimă. De ce? Pentru că e o practică nejustificată în existenţa umană. Nu-i ca şi când ai mânca. Este o treabă în plus şi nu poţi fi şi cu Dumnezeu şi cu fumatul. La mine mai vin oameni la spovedit, oameni care spun că ţin posturi, se roagă şi le spun că: „Da, numai că pe acestea toate ţi le şi afumi”. Cel mai bine este să fii liber. Liber de orice, iar dacă eşti liber de orice, eşti liber şi de fumat. Sunt unii care au şi circumstanţe atenuante pentru fumat, de exemplu, în Paza celor cinci simţuri nu e foarte clară atitudinea Sfântului Nicodim Aghioritul în privinţa fumatului. Dar eu sunt împotriva fumatului, total!
Sursa: Arhimandrit Teofil Părâian, Veniţi de luaţi bucurie, Ediția 2, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2007, p. 50

"Cu mâinile furi, cu mâinile să faci milostenie după ce te-ai oprit de a mai fura. Nu e destul ca cineva să nu mai fure, ci trebuie să facă ceva bun tot cu mâinile cu care a furat, pentru binele altora."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Tag-uri:
Sursa: Arhimandrit Teofil Părâian, Veniţi de luaţi bucurie, Ediția 2, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2007, p. 51

"Eu să ştiţi că pilda cu fiul risipitor aş numi-o mai bine pilda cu tatăl primitor. De ce? Pentru că nu învăţăm atâta de la fiul risipitor – mai ales că a fost risipitor şi că s-a întors la tatăl, asta-i bine să învăţăm –, ci mai ales învăţăm de la tatăl primitor, cât de bun a fost tatăl cu fiul risipitor. E toată Evanghelia cuprinsă aici în pilda aceasta cu fiul risipitor. Pentru că fiul risipitor îl închipuie pe omul păcătos, fiul care a rămas acasă îl închipuie pe omul drept care se încrede în dreptatea lui, iar tatăl este Dumnezeu, care e bun şi primitor."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Extras din următorul fragment:
În pilda cu fiul risipitor se spune despre un fiu risipitor şi despre un fiu nerisipitor şi despre un tată primitor. Aşa mult îmi place mie de acest tată primitor! Ce m-aş bucura să pot fi şi eu tot aşa de primitor faţă de cei care ajung la mine şi pe care ar trebui să-i ajut mai mult decât îi pot ajuta, să am inimă de tată primitor. Eu să ştiţi că pilda cu fiul risipitor aş numi-o mai bine pilda cu tatăl primitor. De ce? Pentru că nu învăţăm atâta de la fiul risipitor – mai ales că a fost risipitor şi că s-a întors la tatăl, asta-i bine să învăţăm –, ci mai ales învăţăm de la tatăl primitor, cât de bun a fost tatăl cu fiul risipitor. E toată Evanghelia cuprinsă aici în pilda aceasta cu fiul risipitor. Pentru că fiul risipitor îl închipuie pe omul păcătos, fiul care a rămas acasă îl închipuie pe omul drept care se încrede în dreptatea lui, iar tatăl este Dumnezeu, care e bun şi primitor.
Sursa: Arhimandrit Teofil Părâian, Veniţi de luaţi bucurie, Ediția 2, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2007, p. 96

"Un tată nu poate, dacă are inima de tată, nu poate aştepta, nu poate să pună în studiu o desfăşurare, ci se angajează în primire. Asta a făcut tatăl fiului risipitor, asta trebuie să facem şi noi – dacă Îi slujim lui Dumnezeu – tuturor celor care au trebuinţă de bunătatea noastră."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Extras din următorul fragment:
E ceva extraordinar şi mie îmi place să observ un lucru care nu prea îl observă mulţi: când s-a întors fiul şi s-a întâlnit cu tatăl şi a zis: „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău” şi nu a mai zis celelalte, nu a zis tatăl său: zi de vreo sută de ori, că apoi te iert. E un lucru care trebuie observat, că noi zicem: „Doamne, miluieşte-mă”, „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă” şi ne e frică că nu am zis de destule ori şi că trebuie să mai zicem, să mai zicem, să mai zicem. Să zicem, dar nu cu gândul că Dumnezeu nu ne-ar milui dacă nu am mai zice, ci cu gândul că în felul acesta ne facem rânduială în minte, ne facem rânduială în viaţă. Şi ziceam eu că tatăl, având inimă de tată, a lucrat cu inima de tată, a alergat înaintea lui, nu a aşteptat să vadă ce face, nu l-a pus în studiu, nu a stat să vadă ce zice. De ce? Pentru că nu era cercetător ştiinţific, nu era psihiatru, nu era psiholog, ci era tată. Un tată nu poate, dacă are inima de tată, nu poate aştepta, nu poate să pună în studiu o desfăşurare, ci se angajează în primire. Asta a făcut tatăl fiului risipitor, asta trebuie să facem şi noi – dacă Îi slujim lui Dumnezeu – tuturor celor care au trebuinţă de bunătatea noastră.
Sursa: Arhimandrit Teofil Părâian, Veniţi de luaţi bucurie, Ediția 2, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2007, p. 96