Biografie
Părintele Amfilohie (Makris) din Patmos (1889-1970) a fost un părinte duhovnicesc ieromonah care a trăit în insula Patmos din Grecia.
Viitorul parinte s-a nascut pe data de 13 decembrie 1889, din parintii Emmanuel si Irene Makris. A fost boezat cu numele Atanasie. S-a nascut intr-o familie numeroasa, dar modesta, din parinti tarani. Chiar de mic copil, Atanasie a fost devotat si a invatat despre regulile postului de lactate. La varsta de cinci ani, a convins-o pe bona sa proaspat angajata pentru a ramane fecioara pana la casatorie. Atanasie, care s-a ferit de ispitele lumii, a decis sa intre la manastire la varsta de saptesprezece ani. El a cerut binecuvantarea parintilor sai pentru asta si ei au fost de acord.
In Martie 1906, a intrat la Manastirea Sfantul Ioan Teologul din Patmos. In August, invatat cu dragostea frateasca, a fost botezat cu numele de Amfilohie. A fost foarte strict in ceea ce privea mancarea, cu zece imbucaturi la fiecare masa in zilele normale si sapte sau opt masline in zilele de post.
In 1911, staretul Manastirii l-a trimis pe Amfilohie in Muntele Athos ca sa invete sculptura in lemn; in Martie 1913, a fost tuns in schima mare de Prezbiterul Antoniadis. Doua luni mai tarziu, staretul a avut acordul fratilor din manastire ca sa-l hirotoneasca pe Amfilohie, dar din cauza unei perceptii inadecvate, el l-a intrebat pe insotitorul sau de drum sa continue in timp ce Amfilohie a mers in Egipt si Pamantul Sfant. Amfilohie l-a intrebat pe Patriarhul Ierusalimului daca poate sa-l primeasca ca si pazitor al Sfantului Mormant. In timp ce Patriarhul a fost de acord cu asta, Manastirea l-a chemat inapoi si l-au pedepsit, trimitandu-l la Ermita lui Apollo, impreuna cu Parintele Makarios, care l-a ajutat mult pe Amfilohie si care s-a rugat impreuna cu el.
Oricum, in 1919, Fratele Amfilohie a fost numit diacon si apoi candidat pentru preotie. A fost numit pentru manastirea din Insula Kos, si a fost si parinte care a spovedit in insula Dodecaneza. In 1926 a fost trimis la Grota Apocalipsei, in Patmos. Si-a petrecut mult timp cu studentii Academiei Ecleziastice.
In 1935, fortele de ocupatie de pe insula Dodecaneza au fost italienii, care au fost influentati de Biserica, impunand un mod de guvernare care putea manipula usor Biserica. Oricum, Patriarhul Constantinopolului a cerut sa se solutioneze aceasta problema pentru venirea noului staret. Ca raspuns, fratii au ales ca staret pe Batranul Amfilohie. Curand dupa asta, rezultatele muncii feminine nu au intarziat sa apara: primul atelier construit pentru croitorie si un mic spatiu pentru invatarea limbii grecesti de catre copii. Ca raspuns, in 1937, Italienii l-au exilat pe Amfilohie in Grecia, unde a fost primit de fratele Zoe in Atena; de acolo a calatorit prin toata Grecia si insula Creta, unde a devenit parintele spiritual al insulei.
Exilul s-a terminat in 1939 si Batranul Amfilohie s-a intors in Patmos, fiind primit cu mare bucurie. El nu si-a practicat prea mult staretia, ci mai degraba s-a preocupat de Manastirea de calugarite a Bunei Vestiri. Schimbarea puterii in 1942, de la Italieni la Greci, nu a avut impact in viata Batranului. In 1947, Batranul Amfilohie a organizat un mic grup de calugarite pentru a avea grija de orfanii din Rhodes (in vremea aceea era o zona foarte saraca); a creat un orfelinat si o unitate pentru femeile insarcinate.
La Pastele din 1968, Batranul Amfilohie a primit semne ca va pleca la Domnul si i-au fost dati doi ani pentru a se pregati pentru asta. Preocupat pentru fii sai spirituali, i-a cerut Domnului cu lacrimi sa-i mai dea timp sa aiba grija de copiii, dar Maica Domnului si Sfantul Ioan Teologul i-au aparut in vis, anuntandu-l ca cererea sa nu este primita. Curand dupa asta, a racit foarte tare. Pregatindu-se pentru sfarsit, si-a dat duhul pe 16 Aprilie 1970.
Intamplari minunate
Părintele Amfilohie Makris era foarte legat de Sfântul Nectarie si se mărturisea lui fiind fiul său duhovnicesc. Odată, la destui ani de la moartea Sfântului Nectarie, i-au trimis părintelui Amfilohie Makris o părticică din moaştele Sfântului. Părintele Amfilohie avea o rană la picior, care îl durea. Atunci, aşa cum povesteşte el însuşi, a luat bucata din cinstitele moaşte, a aşezat-o pe picior şi a spus: „Sfinte Nectarie! Oare nu suntem noi prieteni?… Fă şi cu mine o minune, că vezi cât mă chinuiesc“. Peste puţin timp s-a vindecat, iar rana i s-a închis de tot.(2)
sursa:
1. Andrei Andreicut - “Cuvintele Batranilor”, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2004
2. http://ro.orthodoxwiki.org/Amfilohie_(Makris)_din_Patmos
3. http://www.crestinortodox.ro/comunitate/group_album_file.php?group_id=875&groupmedia_id=28481
Viitorul parinte s-a nascut pe data de 13 decembrie 1889, din parintii Emmanuel si Irene Makris. A fost boezat cu numele Atanasie. S-a nascut intr-o familie numeroasa, dar modesta, din parinti tarani. Chiar de mic copil, Atanasie a fost devotat si a invatat despre regulile postului de lactate. La varsta de cinci ani, a convins-o pe bona sa proaspat angajata pentru a ramane fecioara pana la casatorie. Atanasie, care s-a ferit de ispitele lumii, a decis sa intre la manastire la varsta de saptesprezece ani. El a cerut binecuvantarea parintilor sai pentru asta si ei au fost de acord.
In Martie 1906, a intrat la Manastirea Sfantul Ioan Teologul din Patmos. In August, invatat cu dragostea frateasca, a fost botezat cu numele de Amfilohie. A fost foarte strict in ceea ce privea mancarea, cu zece imbucaturi la fiecare masa in zilele normale si sapte sau opt masline in zilele de post.
In 1911, staretul Manastirii l-a trimis pe Amfilohie in Muntele Athos ca sa invete sculptura in lemn; in Martie 1913, a fost tuns in schima mare de Prezbiterul Antoniadis. Doua luni mai tarziu, staretul a avut acordul fratilor din manastire ca sa-l hirotoneasca pe Amfilohie, dar din cauza unei perceptii inadecvate, el l-a intrebat pe insotitorul sau de drum sa continue in timp ce Amfilohie a mers in Egipt si Pamantul Sfant. Amfilohie l-a intrebat pe Patriarhul Ierusalimului daca poate sa-l primeasca ca si pazitor al Sfantului Mormant. In timp ce Patriarhul a fost de acord cu asta, Manastirea l-a chemat inapoi si l-au pedepsit, trimitandu-l la Ermita lui Apollo, impreuna cu Parintele Makarios, care l-a ajutat mult pe Amfilohie si care s-a rugat impreuna cu el.
Oricum, in 1919, Fratele Amfilohie a fost numit diacon si apoi candidat pentru preotie. A fost numit pentru manastirea din Insula Kos, si a fost si parinte care a spovedit in insula Dodecaneza. In 1926 a fost trimis la Grota Apocalipsei, in Patmos. Si-a petrecut mult timp cu studentii Academiei Ecleziastice.
In 1935, fortele de ocupatie de pe insula Dodecaneza au fost italienii, care au fost influentati de Biserica, impunand un mod de guvernare care putea manipula usor Biserica. Oricum, Patriarhul Constantinopolului a cerut sa se solutioneze aceasta problema pentru venirea noului staret. Ca raspuns, fratii au ales ca staret pe Batranul Amfilohie. Curand dupa asta, rezultatele muncii feminine nu au intarziat sa apara: primul atelier construit pentru croitorie si un mic spatiu pentru invatarea limbii grecesti de catre copii. Ca raspuns, in 1937, Italienii l-au exilat pe Amfilohie in Grecia, unde a fost primit de fratele Zoe in Atena; de acolo a calatorit prin toata Grecia si insula Creta, unde a devenit parintele spiritual al insulei.
Exilul s-a terminat in 1939 si Batranul Amfilohie s-a intors in Patmos, fiind primit cu mare bucurie. El nu si-a practicat prea mult staretia, ci mai degraba s-a preocupat de Manastirea de calugarite a Bunei Vestiri. Schimbarea puterii in 1942, de la Italieni la Greci, nu a avut impact in viata Batranului. In 1947, Batranul Amfilohie a organizat un mic grup de calugarite pentru a avea grija de orfanii din Rhodes (in vremea aceea era o zona foarte saraca); a creat un orfelinat si o unitate pentru femeile insarcinate.
La Pastele din 1968, Batranul Amfilohie a primit semne ca va pleca la Domnul si i-au fost dati doi ani pentru a se pregati pentru asta. Preocupat pentru fii sai spirituali, i-a cerut Domnului cu lacrimi sa-i mai dea timp sa aiba grija de copiii, dar Maica Domnului si Sfantul Ioan Teologul i-au aparut in vis, anuntandu-l ca cererea sa nu este primita. Curand dupa asta, a racit foarte tare. Pregatindu-se pentru sfarsit, si-a dat duhul pe 16 Aprilie 1970.
Intamplari minunate
Părintele Amfilohie Makris era foarte legat de Sfântul Nectarie si se mărturisea lui fiind fiul său duhovnicesc. Odată, la destui ani de la moartea Sfântului Nectarie, i-au trimis părintelui Amfilohie Makris o părticică din moaştele Sfântului. Părintele Amfilohie avea o rană la picior, care îl durea. Atunci, aşa cum povesteşte el însuşi, a luat bucata din cinstitele moaşte, a aşezat-o pe picior şi a spus: „Sfinte Nectarie! Oare nu suntem noi prieteni?… Fă şi cu mine o minune, că vezi cât mă chinuiesc“. Peste puţin timp s-a vindecat, iar rana i s-a închis de tot.(2)
sursa:
1. Andrei Andreicut - “Cuvintele Batranilor”, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2004
2. http://ro.orthodoxwiki.org/Amfilohie_(Makris)_din_Patmos
3. http://www.crestinortodox.ro/comunitate/group_album_file.php?group_id=875&groupmedia_id=28481
