Biografie
Se trăgea, conform tradiției, dintr-o veche familie genoveză, pe nume Manno (pe blazonul familiei figurează o mână ieșind din apă), stabilită la Constantinopol înainte de cucerirea otomană. Urmașii strămoșului Mihail Manu, sosit în Țara Românească în prima jumătate a secolului 18, s-au înrudit prin alianță cu familii boierești și domnitoare din partea locului, împământenindu-se; așa se face că în ascendența lui Gheorghe Manu se regăsesc numele domnitorilor Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu.
Aderă în 1937 la Mișcarea Legionară. În primii ani nu e activ politic, se remarcă însă prin activitate civică: ia atitudine deschis contra abuzurilor și corupției în mediul universitar din timpul dictaturii carliste (1938-1940) și e sancționat. Își exprimă oroarea față de atrocitățile din scurta perioadă de guvernare legionară (asasinarea lui Nicolae Iorga în 1940)[2]. Devine activ în conducerea legionară în 1943 și este, o vreme, comandant interimar al mișcării. Duce apoi o dublă existență, împărțindu-se între îndeletnicirile de asistent la Facultatea de Științe și cele, clandestine, de coordonator al mișcării legionare. La sfârșitul războiului trece definitiv în clandestinitate, dedicându-se exclusiv mișcării naționale de rezistență. În 1948 este arestat și condamnat, în „procesul grupului de complotiști, spioni și sabotori”, la muncă silnică pe viață.
Intelectual cu o vastă cultură științifică și umanistă, ajutat de o excepțională memorie, George Manu a ținut adevărate cursuri clandestine pentru codeținuți: matematică, fizică, filozofie, istorie, geografie, literatură, drept, limbi străine... Talentul și inventivitatea sa au produs metode originale de comunicare în temniță – ca texte scrise cu vârful acului pe tăblițe de săpun, sau mesaje Morse codificate prin noduri pe un fir de ață. I s-a cerut să participe la „reeducarea de la Aiud”, semnând o declarație de desolidarizare; demn și dârz, nu a făcut nici un compromis. Ca pedeapsă, grav bolnav fiind, i-a fost refuzat ajutorul medical; a urmat sfârșitul.
Ca să abată atenţia de la abuzivul proces de naţionalizare, comuniştii români au apelat la manipulări sângeroase. Au preluat de la sovietici aşa-numitele procese spectacol, prin care sute de oameni nevinovaţi erau condamnaţi la moarte. Aşa s-a întâmplat şi în procesul „Marii Finanţe”. George Manu a fost acuzat că ar fi vrut să arunce în aer clădirea Marii Adunări Naţionale. Între 1945 şi 1947 a scris un document despre felul în care ruşii au instalat puterea comunistă. Manuscrisul a ajuns la Stalin.
George Manu a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă şi închis la Aiud. Aici va deveni profesor pentru mulţi deţinuţi. Unul dintre cei care au învăţat de la Manu este filosoful Demostene Andronescu.
Sursa:
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Manu
2. http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/george+manu+omul+care+a+sfidat+comunismul
Aderă în 1937 la Mișcarea Legionară. În primii ani nu e activ politic, se remarcă însă prin activitate civică: ia atitudine deschis contra abuzurilor și corupției în mediul universitar din timpul dictaturii carliste (1938-1940) și e sancționat. Își exprimă oroarea față de atrocitățile din scurta perioadă de guvernare legionară (asasinarea lui Nicolae Iorga în 1940)[2]. Devine activ în conducerea legionară în 1943 și este, o vreme, comandant interimar al mișcării. Duce apoi o dublă existență, împărțindu-se între îndeletnicirile de asistent la Facultatea de Științe și cele, clandestine, de coordonator al mișcării legionare. La sfârșitul războiului trece definitiv în clandestinitate, dedicându-se exclusiv mișcării naționale de rezistență. În 1948 este arestat și condamnat, în „procesul grupului de complotiști, spioni și sabotori”, la muncă silnică pe viață.
Intelectual cu o vastă cultură științifică și umanistă, ajutat de o excepțională memorie, George Manu a ținut adevărate cursuri clandestine pentru codeținuți: matematică, fizică, filozofie, istorie, geografie, literatură, drept, limbi străine... Talentul și inventivitatea sa au produs metode originale de comunicare în temniță – ca texte scrise cu vârful acului pe tăblițe de săpun, sau mesaje Morse codificate prin noduri pe un fir de ață. I s-a cerut să participe la „reeducarea de la Aiud”, semnând o declarație de desolidarizare; demn și dârz, nu a făcut nici un compromis. Ca pedeapsă, grav bolnav fiind, i-a fost refuzat ajutorul medical; a urmat sfârșitul.
Ca să abată atenţia de la abuzivul proces de naţionalizare, comuniştii români au apelat la manipulări sângeroase. Au preluat de la sovietici aşa-numitele procese spectacol, prin care sute de oameni nevinovaţi erau condamnaţi la moarte. Aşa s-a întâmplat şi în procesul „Marii Finanţe”. George Manu a fost acuzat că ar fi vrut să arunce în aer clădirea Marii Adunări Naţionale. Între 1945 şi 1947 a scris un document despre felul în care ruşii au instalat puterea comunistă. Manuscrisul a ajuns la Stalin.
George Manu a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă şi închis la Aiud. Aici va deveni profesor pentru mulţi deţinuţi. Unul dintre cei care au învăţat de la Manu este filosoful Demostene Andronescu.
Sursa:
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Manu
2. http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/george+manu+omul+care+a+sfidat+comunismul
