Biografie

A studiat la München și Berlin, avându-i ca profesori pe Helmholtz, Clausius și Kirchhoff iar ulterior a devenit el însuși profesor de fizică (1889-1926). Activitatea sa în domeniul principiilor termodinamicii și a distribuției energetice a radiației unui corp perfect absorbant, pe care a descris-o exact printr-o formulă celebră, l-a condus la abandonarea unor principii clasice newtoniene și la introducerea teoriei cuantice (1900). Pentru aceasta a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.

În cadrul teoriei cuantice, se afirmă că energia nu e divizibilă la infinit, ci în ultimă instanță există sub formă de cantități mici pe care Planck le-a denumit "Lichtquante" (cuante de lumină, termenul quantaprovine din latină, însemnând "cât de mult", cuante). Mai mult, energia transportată de o cuantă are o dependență liniară de frecvența radiației sursei emisive.

Sursa: 
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Max_Planck