Biografie
S-a născut la Damasc (Siria), pe la anul 675, ca fiu al lui Sarjun (Serghie) ibn-Mansur, un înalt dregător la curtea califului musulman Abd-el-Malek din Damasc, unde se stabilise din 661 califatul mahomedan. Serghie mai avea şi rolul de reprezentant al creştinilor în faţa califului. Pentru educaţia lui Ioan şi a fratelui său adoptiv Cosma cel Tânăr, Serghie a răscumpărat de pe piaţa robilor pe călugărul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul teologiei, ci şi al filozofiei şi ştiinţelor.
Califul, sub influenţa lor, îi scrie împăratului bizantin Leon al III-lea Isaurul că, tolerând cinstirea icoanelor în biserică, încălca porunca a doua din Decalog. Ca urmare a acestei intervenţii, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor din anul 726. La apelul patriarhului Ioan al V-lea al Ierusalimului, Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane".
Sf. Ioan afirma că Mântuitorul poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a luat chip omenesc, iar icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşuri, cultic – de însoţire a slujbelor bisericeşti şi haric – de a mijloci harurile Sfintei Treimi către credincioşi.
În ciuda acestor luări de poziţie, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calităţile sale umane şi cunoştinţele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcţiile de la curte ale tatălui său, Serghie.
Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage împreună cu fratele său în Lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După călugărire a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului; fratele său a fost hirotonit mai târziu episcop în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.
Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului, iconoclasmului, nestorianismului, monofizitismului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică "Expunere a credinţei ortodoxe" de până atunci, numită în prescurtare Acrivia, în care condensa într-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice.
În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături păcatele şi virtuţile care le înfruntă. A scris omilii despre Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, a comentat Epistolele Sf. Pavel. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi Octoihul, care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări ascetice, unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al Filocaliei româneşti.
A adormit întru domnul la anul 749, în mănăstirea Sfântului Sava.
Este pomenit la data de 4 decembrie.
sursa: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Damaschin
Califul, sub influenţa lor, îi scrie împăratului bizantin Leon al III-lea Isaurul că, tolerând cinstirea icoanelor în biserică, încălca porunca a doua din Decalog. Ca urmare a acestei intervenţii, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor din anul 726. La apelul patriarhului Ioan al V-lea al Ierusalimului, Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane".
Sf. Ioan afirma că Mântuitorul poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a luat chip omenesc, iar icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşuri, cultic – de însoţire a slujbelor bisericeşti şi haric – de a mijloci harurile Sfintei Treimi către credincioşi.
În ciuda acestor luări de poziţie, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calităţile sale umane şi cunoştinţele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcţiile de la curte ale tatălui său, Serghie.
Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage împreună cu fratele său în Lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După călugărire a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului; fratele său a fost hirotonit mai târziu episcop în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.
Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului, iconoclasmului, nestorianismului, monofizitismului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică "Expunere a credinţei ortodoxe" de până atunci, numită în prescurtare Acrivia, în care condensa într-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice.
În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături păcatele şi virtuţile care le înfruntă. A scris omilii despre Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, a comentat Epistolele Sf. Pavel. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi Octoihul, care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări ascetice, unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al Filocaliei româneşti.
A adormit întru domnul la anul 749, în mănăstirea Sfântului Sava.
Este pomenit la data de 4 decembrie.
sursa: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Damaschin
