"O, Iisuse al meu, ce îndrăzneală: Să te dau pe Tine și să-l feresc pe om de diavol. Ce mai păcat am și eu!"

"Chiar dacă am fi umplut oceanul cu lacrimile noastre, nici măcar atunci nu I-am fi putut răsplăti Domnului cum se cuvine pentru ceea ce El ne dăruieşte în mod gratuit, hrănindu-ne cu Prea Cura­tul Său Trup și Prea Cinstitul Sau Sânge, Care spală, curăţă, dă viaţă si ne ridică din moarte.

"Încercând pe cât ne este cu putință să ne concentrăm asupra înţelegerii smerite a totalei noastre păcătoşenii, trebuie să ne apropiem de Sfânta Împartășanie, care dă viată la toţi şi la toate, cu nădejdea şi ferma credinţă în negrăita milostivire a lui Dumnezeu spunând cu frângere de inimă: am păcătuit, o, Doamne, cu sufletul, cu ini­ma, în cuvânt, în gând, şi cu toate simţurile mele”.

"Câteodată, în această lume, oamenii iau Sfânta Împărtăşanie; dar, după judecăţile Domnului ei rămân neîmpărtăşiţi. Un altul poate dori să se împărtăşească, dar dorinţa sa rămâne neîmplinită, independent de voinţa sa. Unui astfel de om Sfânta Împărtăşanie îi poate fi dăruită în chip nevăzut, printr-un înger al lui Dumnezeu."

"Eu sunt foarte impresionat de exemplu când la biserică nu-mi vine un copil sau nu-mi vine mama cu tata, ci-mi vine familia, adică toată structura, uneori chiar însoțiți de bunici. Și mai cu seamă, sunt foarte impresionat când părinții își aduc copiii la împărtășit, pentru că, din momentul respectiv, ei, ținându-i în brațe pe copiii lor, promit că ei înșiși se vor spovedi și se vor împărtăși, un fel de promisiune prin copiii lor."