"Iubirea răspunde la toate întrebările: iubirea aduce prunci, care dau valoare nemaipomenită căsniciei - zâmbetul lor - şi creează unitate nezdruncinată familiei. Dar, vă repet, naşterea de prunci nu este scop căsniciei, este o consecinţă. Scopul este stimularea reciprocă spre mântuire."

"Uterul însetând de facerea de copii, primește sămânța; asta arată că nu trebuie blamată împreunarea bărbatului cu femeia. După ce uterul a primit sămânța, deschizătura uterului se închide și respinge desăvârșit nerușinarea. Dorințele uterului, care până atunci erau mișcate de îmbrățișările cele pline de dragoste, de a avea sămânța, se îndreaptă în altă parte și se ocupă înăuntru cu facerea copilului, conlucrând cu Creatorul. Când natura lucrează nu mai e îngăduit să o tulburi cu cele de prisos spre a o batjocori."

"Omul nu este creat nici din sufletul și nici din trupul părinților, ci doar din actul divin, care "leagă" Chipul creației Sale și de o continuitate de naștere a lumii. Cele create nu se pot "autocontinua" din propria lor ființialitate, ci doar prin actul divin și prin prezența actualizării actului divin ce se continuă la nesfârșit."

"Nu trageţi prea tare la juguri îndepărtate. Bucuraţi-vă mai mult unul de altul, grăbiţi-vă, rugându-L pe Dumnezeu să vă binecuvânteze cu naştere de prunci, daţii vieţii ceea ce este al ei şi lui Dumnezeu ceea ce este al Lui."