Tot lucrul care are întru sine smerenie, este cu bună cuviinţă. Pentru că îndeletnicirea cea netrupească a minţii, cu povaţa înţelegerii Sfintelor Scripturi, spre setea de Dumnezeu, pune gard înlăuntru, între suflet şi gândurile de viclenie, şi păstrează în suflet amintirea bunătăţilor viitoare, ca să nu se lenevească mintea în negrija ei, şi, în locul celor mai bune, să se încurce cu lucrurile lumeşti. Fiindcă din acestea curând se răceşte fierbinţeala mişcărilor celor minunate ale minţii, şi cade sufletul în dorinţe zadarnice şi fără rost. Iară slava să fie a Dumnezeului nostru în veci. AMIN.

Un tânăr, ca să poată să se smerească, ar trebui să-și facă mai des examen de conștiință, cum făceau creștinii din trecut. În fiecare seară creștinul se gândea, începând de dimineață și până atunci, ce-a făcut bine și ce-a făcut rău și constata că a făcut mai mult rău decât bine. Azi așa, mâine așa, și atunci începea să se cunoască pe sine, să conștientizeze că în el domină mai mult păcatul și răul, decât binele și virtutea. Și atunci, dacă-i om serios acest tânăr, se angajează pe o cale sinceră a binelui. Pentru că binele, dragii mei, binele este necesar și în viața aceasta și e de folos societății, dar și în viața de dincolo.

"Întâia temelie pentru ca omul să desluşească şi să deosebească adevărul este smerenia."

"Iubirea și smerenia sunt sinonime."

"Pe când mândria este moartea virtuților și viața păcatelor, smerenia este moartea păcatelor și viața virtuților."