Tot lucrul care are întru sine smerenie, este cu bună cuviinţă. Pentru că îndeletnicirea cea netrupească a minţii, cu povaţa înţelegerii Sfintelor Scripturi, spre setea de Dumnezeu, pune gard înlăuntru, între suflet şi gândurile de viclenie, şi păstrează în suflet amintirea bunătăţilor viitoare, ca să nu se lenevească mintea în negrija ei, şi, în locul celor mai bune, să se încurce cu lucrurile lumeşti. Fiindcă din acestea curând se răceşte fierbinţeala mişcărilor celor minunate ale minţii, şi cade sufletul în dorinţe zadarnice şi fără rost. Iară slava să fie a Dumnezeului nostru în veci. AMIN.