Găsiți o gaură în peretele închisorii voastre și evadați! Veți fi liberi pretutindeni în lume și în curând veți descoperi că doar dragostea contează.

Postul te face să uiți de trupul tău: "Ce vom mânca? Ce vom bea?". Astfel, atunci când nu dai atenție corpului, îți îndrepți atenția către suflet.

Iubirea este cel mai frumos lucru din viața unei persoane.

"Atunci când harul este prezent, toate sunt uşoare. Însă câteodată, din motive de prudenţă, se retrage, şi atunci omul îşi pierde speranţa şi râvna se micşorează şi chiar şi credinţa păleşte. Acestea sunt cele mai aspre momente ale vieţii duhovniceşti pentru că, dacă Dumnezeu nu îl susţine, omul nu rezistă... Războiul diavolesc începe şi se opune hotărârilor noastre, după caz. Dar scopul lui principal este să lovească credinţa şi astfel să-l facă de râs pe om, dovedindu-l trădător si lepădător. Dacă reuşeşte asta, izbândeşte rană gravă, deoarece taie bunăvoinţa şi râvna, adică capul, şi în felul acesta stăpâneşte fără efort peste tot trupul. Toate se fac pentru credinţă, dar şi credinţa le întreţine pe toate. Dacă se zdruncină credinţa atunci toate se clatină şi linia frontului cedează."

La ceea ce trebuie, aşadar, să lucrăm noi,este nu a-i face pe copiii noştri bogaţi în bani, în aur, în prisosinţe de acest soi; ci trebuie aşa să facem, ca ei să fie bogaţi mai presus de toate în pietate, în înţelepciune, în comori de virtute, să aibă nevoie de puţin, să nu fie vrăjiţi de bunurile acestei lumi şi de dorinţele cele nemăsurate.

" Nu minunile îl atrag pe un om raţional spre credinţă. Un individ cu adevărat realist, dacă nu este credincios, va găsi întotdeauna în sine forţe şi capacităţi ca să nu creadă în minuni, iar dacă i-ar apărea o minune în faţă ca un fapt evident, atunci el mai curând nu şi-ar crede simţurilor sale decât să o accepte ca existenţă a realităţii. Dar, dacă până la urmă va accepta-o, o va privi ca pe un fenomen natural, dar de care nu ştiuse până la acel moment. Nu minunea este cea care dă naştere credinţei în sufletul omului realist, ci credinţa dă naştere minunii. Dacă se va întâmpla ca realistul să creadă o dată, apoi tocmai din cauza realismului său el trebuie să accepte şi existenţa minunii."

" În condițiile absolute ale cunoștinței nu e decât Dumnezeu, care cunoaște desăvărșit totul, fără să stingherească libertatea de mișcare a omului. De aceea, fiindcă știe absolut, a dat omului legile viețuirii sale și puterea de-a vrea sau a nu vrea să le respecte - cinstea primejdioasă a libertății voinței. Deci, dacă se învoiește să rămână între rosturile sale, gândite de Dumnezeu, viețuiește după fire în toată libertatea. Dacă însă omul nu vrea să rîmână în rosturile firii, ci merge împotriva legilor vieții, împotriva firii, atunci își viciază libertatea sa, își primejduiește viața sa, aduce infirmitatea în fire."

Adevărata libertate este o atitudine interioară și nu depinde de mediu, stat, lege sau de alte persoane. Ea depinde numai de relația pe care o avem cu noi înșine.

"Ce carte, Doamne, și ce învățăminte minunate în ea! Ce scriere înțeleaptă este Sfânta Scriptură, ce minunăție și câtă putere îi poate dărui ea omului. Parcă ar fi un adevărat monument închinat omului și firii omenești ce sălășluiește în univers, pe care sunt incrustate și prezentate în detaliu și pentru totdeauna toate cele petrecute de la creația Lui pe pământ. Și câte alte taine dezlegate și deschise înțelegerii noastre."

Hristos ne spune să ne iubim aproapele așa cum ne iubim pe noi înșine. El nu ne spune să ne facem rău singuri. Nu te întrista dacă nu poți face nimic.