De la lacrimi de mânie la lacrimi duhovnicești
"Este bine să ştim că în vremea plânsului, cineva poate să înceapă cu lacrimile cele rele şi să termine cu cele duhovniceşti şi bune. De pildă, cineva plânge de necaz că nu s-a putut răzbuna pe cel ce i-a făcut lui pagubă. Dar, aducându-şi aminte de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care S-a rugat pe Cruce pentru binele celor ce L-au răstignit, spre a fi iertaţi de Părintele Său, acela se linişteşte şi începe a se căi din inimă, că a avut gânduri de răzbunare asupra celor ce l-au necinstit sau l-au păgubit. Astfel, cunoscându-şi greşeala, cere iertare de la Dumnezeu şi începe a se ruga pentru binele celor care l-au necăjit şi lasă toată răzbunarea sa la judecata şi dreptatea lui Dumnezeu. Aşadar, unul ca acesta a început cu lacrimile cele rele şi a terminat cu cele bune."
Numarul: 806 |
Părintele Cleopa Ilie
Citate asemănătoare
- Om în sens creștin înseamnă Fiul lui Dumnezeu
- Cine nu se roagă să știe că nici nu are Dumnezeu
- Îndreptarea oamenilor nu se face prin anularea calităților naționale
- În făptura noastră se ascunde Hristos
- Cel ce hulește pe Maica Domnului
- Luminătorul trupului este ochiul
- Viața înfânată și folosul ei
- Evoluția nu este un fapt științific, ci filozofic
- Taina omului: Omul nu poate dispărea ci rămâne în veșnicie
- Smerenia este sarea virtuților