Întunecatu-mi-am frumusețea sufletului cu plăcerile poftelor
"Lacrimile desfrânatei, Îndurate, și eu le vărs înaintea Ta; milostivește-Te spre mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta. Întunecatu-mi-am frumusețea sufletului cu plăcerile poftelor, și cu totul, toată mintea țărână mi-am fãcut. Ruptu-mi-am acum veșmântul cel dintâi, pe care mi l-ai țesut mie, Ziditorule, dintru început; și pentru aceasta zac acum gol. Imbrãcatu-m-am acum în hainã ruptã, pe care mi-a țesut-o mie șarpele cu sfãtuirea, și mã rusinez."
Numarul: 670 |
Sfântul Andrei Criteanul
Tag-uri:
Citate asemănătoare
- Adevăratul post și milostenia
- Tăcerea este o nevoință
- Curățirea de patimi
- Mai frumos este a-L gusta pe Dumnezeu, decât a-L propovădui
- Sfințenia și curajul
- Despre smerenie, iubire și înțelepciune
- Nevoile duhovnicești și nevoile lumești
- Omul trebuie să devină purtător de Duh Sfânt
- Să fim ascultători, evlavioși și lucrători ai Cuvântului lui Dumnezeu
- Soțul este dator soției să o călăuzească spre bine