De ce sărutăm mâna preotului
"Dacă aş întâlni un preot şi un înger m-aş pleca întâi preotului până la pământ şi i-aş săruta mâna sfinţitoare şi apoi m-aş pleca îngerului."
Numarul: 239 |
Sfântul Ioan Gură de Aur
Tag-uri:
“Spune-mi, te rog, unde-l vom pune pe preot, când cheamă Duhul cel Sfânt, când săvârşeşte prea înfricoşătoarea jertfă şi când atinge necontenit pe Stăpânul obştesc al tuturora? Cât de mare curăţie, cât de mare evlavie îi vom cere? Gândeşte-te ce fel trebuie să fie mâinile acelea care slujesc, ce fel trebuie să fie limba aceea care rosteşte acele cuvinte? Nu trebuie să fie oare mai curat şi mai sfânt decât oricare altul, sufletul care a primit atâta Duh? Atunci şi-n timpul Sfintei Liturghii şi îngerii stau împrejurul preotului. Tot altarul şi locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile cereşti în cinstea Celui ce Se află pe jertfelnic” (“Despre preoţie” VI, 4).
Citate asemănătoare
- Smerenia înţelegerii scripturale, gard împotriva vicleniei
- Binele nu e bine, când nu se lucrează bine
- Muntele pe care îl mutăm cu credința este propria noastră mândrie
- Adevăratul post este cel care te curăță de patimi
- Maica Domnului este slava celor de pe pământ, desfătarea celor din cer, podoaba întregi creaţii
- De ce sărutăm mâna preotului
- Dragostea sexuală se stinge, transformându-se în ură
- A fi curat cu inima
- Dispreţuirea bunurilor materiale
- Puterea cuvintelor din Sfânta Scriptură și a slujbelor