Slujbele noastre sunt făcute pentru oameni mari, pentru oameni pricepători, pentru oameni care ştiu pentru ce stau acolo, pentru oameni care participă la slujbă. Nu sunt făcute pentru copii care, la măsura lor, nu înţeleg. Aşa că aceia care aveţi copii trebuie să vă lăsaţi voi după copii, nu copiii după voi, la măsura voastră. Se zice că niciodată nu poţi să ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dacă vrei să mergi cu el, te laşi tu după el, trebuie să-i înţelegi neputinţa lui; nu-i ceri nişte lucruri pe care nici tu nu le-ai făcut când erai copil şi nici nu le-ai fi putut face.

Cel care e angajat în rugăciune, în orice stare ar fi, e pe calea îmbunătățirii rugăciunii și pe calea îmbunătățirii vieții sale. Deci, cum ești, așa ți-e rugăciunea, cum te porți, așa te rogi.

"Cine nu se roagă dimineaţa şi seara, cine nu-şi face vreme de Dumnezeu, acela poate să ştie că nici n-are Dumnezeu. Dacă ai Dumnezeu, nu poţi ocoli pe Dumnezeu. Trebuie găsită vreme anume pentru Dumnezeu (5-10 minute dimineaţa şi seara). Trebuie să găseşti timp şi pentru Dumnezeu aşa cum găseşti pentru atâtea lucruri pe care le faci. Să stai în faţa lui Dumnezeu cu atitudine de credinţă, în picioare, în genunchi, aşa ca să ştii că vorbeşti cu Dumnezeu. Nu oricum."

"Orice lucru în mâinile omului poate să fie şi bun şi rău. După cum îl foloseşti. Dacă te robeşte televizorul, atunci îi rău. Dacă nu te robeşte şi poţi să urmăreşti la televizor numai lucruri pozitive, atunci îi bun."

"La mine vin oameni și zic că "măi părinte, eu cred în Dumnezeu". Minți! Că nu crezi. Dacă ai crede ai duce viață de credincios. Zice că: "cred în Dumnezeu dar la biserică nu merg". Nu se poate! Cineva care nu merge la biserică, să știe că nu crede în Dumnezeu ... sau credința lui este la măsura superstiției."