"Lauda creştinilor este primirea străinilor şi milostivirea. Lauda şi mântuirea creştinilor este că, totdeauna, la masa lor, săracii şi sărmanii şi străinii să mănânce împreună cu ei, că din casa lor Hristos niciodată nu va lipsi. "

"Adu-ți aminte că, nu după multă vreme, vei lăsa pe toate cele văzute, cerul și pământul, oamenii și lucrurile. Adu-ți aminte că ești nimic, cu trupul și cu sufletul, că puțin necaz te tulbură pe tine, puțină durere te arde pe tine, un cuvânt prost te răscolește pe tine. Deci, pentru ce nu te desparți tu puțin de viața aceasta? Eu îți spun ție că ești dator a te muta de aici, și, sus, înlăuntrul porților cerești, să-ți faci ție cort și, acolo, de-a pururi să petreci. "

"O, coapse preafericite ale lui Ioachim, din care a ieșit sămânță prea fără prihană! O, pântece prealăudat al Anei, întru care a crescut puțin câte puțin și, închipuindu-se, s-a născut Prunca cea Preasfântă.

"Veniți toate neamurile, tot neamul omenesc și toată limba, toată vârsta și toată vrednicia, cu veselie, să prăznuim Nașterea bucuriei cea a toată lumea."

"Toată făptura să se ospăteze și să laude preasfințita naștere a sfințitei Ana, că a născut lumii comoara de bunătăți nejefuită, fiindcă printr-însa Ziditorul a prefăcut, înomenindu-se, toată firea într-o mai bună stare."

"O fericită însoțire Ioachime și Ana, datoare vă este toată zidirea pentru că prin voi S-a adus Ziditorului un dar mai ales decât toate darurile, Maică cinstită, singura vrednică de Ziditorul!"

"Astăzi ușile cele sterpe se deschid și dumnezeiasca Ușă cea feciorească, răsare, din care și prin care Dumnezeu, Cel mai de cinste decât toate câte sunt, intră în lume, după cum zice Pavel văzătorul celor negrăite."

"Astăzi a suflat vânt subțire mai înainte vestitor de bucuria cea a toată lumea. Veselească-se cerul de sus și să se bucure pământul de jos, să se clatine marea lumii, că întru dânsa se naște Scoica cea mare, care din cer, din fulgerul Dumnezeirii, va lua în pântece și va naște pe Hristos, Mărgăritarul cel de mult preț."

"O, pereche de Turturele cuvântătoare, Ioachim și Ana, cu preaîntreagă înfrânare! Voi, pe legea firii, adică întreaga înfrânare păzind-o, celor mai presus de fire v-ați învrednicit, că ați născut lumii pe Maica lui Dumnezeu cea neispitită de bărbat."

"O, câte minuni și schimbări s-au făcut pentru această fiică! Nașterea din cea stearpă, fecioria născând, amestecare a Dumnezeirii și a omenirii, a pătimirii și a nepătimirii, a vieții și a morții, pentru că așa, întru toate să se biruiască cel mai rău, de cel mai bun. "

"Veselește-te, tu Ana cea fără de fii, ceea ce nu puteai să naști! Bucură-te, Ioachime, că din fiica ta Prunc S-a născut nouă, Fiul, și S-a dat nouă și se cheamă numele lui Înger de mare Sfat, mântuirea cea a toată lumea, Dumnezeu tare!"

"Ioachim și Ana au semănat în dreptate și au secerat rod de viață. Luminați, cu lumină de cunoștiniță, și au căutat pe Domnul și le-a venit nașterea dreptății."