Biografie

Maica Gavrilia Papaiannis
Gherontissa Gavrilia s-a născut în Constantinopol (sau Istanbul) cu peste o sută de ani în urmă, pe 2/15 octombrie 1897, din Elias și Victoria Papaianni, ca al patrulea și cel din urmă copil al familiei, cel mai iubit (Alexandros, fratele ei, fiind primul, iar surorile ei Vasiliki și Pavelina - al doilea, respectiv al treilea).
Gherontissa înseamnă nu doar o maică bătrână (care supraveghează pe tineri), ci mai cu seamă o persoană înduhovnicită care îi îndrumă pe ceilalți cu sfaturi înțelepte și cunoștință de la Dumnezeu, în rugăciune. Întreaga viață a Gherontissei Gavrilia a fost o înșiruire de minuni.

A crescut în oraș până ce familia s-a mutat la Tesalonic, în 1923. A plecat în Anglia în 1938 și a rămas acolo pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial. S-a pregătit pentru a fi ortoped și psihoterapeut. În Anglia, pentru serviciile aduse în război și după, i s-a oferit să devină cetățean britanic, însă ea a refuzat politicos.
În 1945, s-a întors în Grecia, unde a lucrat cu Friends Refugee Mission și American Farm School în Thessalonic, în primii ani de după război. Mai târziu, și-a deschis propriul cabinet medical în Atena, unde a lucrat până în 1954. În luna martie a acelui an, mama ei a murit, iar cabinetul a fost închis. Sora Gavrilia a părăsit Grecia și a călătorit pe uscat până în India, unde a lucrat cu cei mai săraci dintre cei săraci, chiar și cu leproși, vreme de cinci ani. A lucrat împreună cu Baba Amte și familia sa, cei ce au construit și au organizat comunități sătești pentru leproșii Indiei. Nu a păstrat pentru ea nici un bănuț, ci s-a încredințat pe deplin în mâinile Domnului.
Abia în 1959 merge la Mănăstirea Sfintelor Maria și Marta din Betania, în Palestina, ca să se călugărească. Ajungând acolo, l-a întrebat pe Părintele Theodosie, eclesiarhul, ce rânduială de rugăciune să urmeze. Părintele Theodosie a fost surprins să afle că ea știa să citească chiar și în greacă veche, zicând: „Marii Stareți de care am auzit nu mai sunt acum. Eu, cu siguranță, nu sunt unul dintre ei. Ai venit aici căutând să te mântuiești. Dacă îți voi da eu o rânduială de rugăciune, îți vei pierde sufletul, dimpreună cu al meu. Iată-l, însă, pe Părintele Ioan. El îți va fi Stareț.” Astfel că, pentru primul an în mănăstire, i-a dat ascultare să citească doar Evangheliile și pe Sfântul Ioan Scărarul. (Trebuie menționat că la acea vreme Scara încă nu fusese publicată în neo-greacă).
               
Gherontissa Gavrilia a părăsit această lume pe 28 martie 1992, fără să construiască niciodată o mănăstire. De-a lungul anilor, șase din fiicele ei duhovnicești s-au călugărit, însă nu s-au aflat cu ea decât una sau două în același timp. Doar îngerii pot număra viețile pe care Dumnezeu le-a atins și le-a schimbat printr-însa. Biografia și o culegere a scrierilor ei au fost publicate în greacă în 1996, lucrare săvârșită de ultima ei fiică duhovnicească, monahie, și cu ajutorul a mulți alții care au ținut mult la Gherontissa.
Oricine a avut prilejul să o cunoască pe Gherontissa Gavrilia și-a dat seama că Dumnezeu nu ne-a lăsat fără sfinții săi, chiar și în ziua de astăzi. Cele câteva cuvinte notate aici arată în mică măsură limpezimea și dragostea din sufletul ei. Cuvintele sunt doar niște unelte ale lumii acesteia; minunea Gherontissei a fost învăluită în taina tăcerii lumii ce va să vie.
N-a căutat niciodată să capete renume. Nu a îngăduit să se publice nimic despre ea în cursul lungii sale vieți, și le-a îngăduit doar fiilor duhovnicești să o fotografieze în ultimii ani de viață. Cei atinși de Dumnezeu prin intermediul ei o numeau Gherontissa; ea nu s-a socotit nimic altceva decât monahia Gavrilia.
A fost smerenie și dragoste întrupată.

Sursa:
1. http://ro.orthodoxwiki.org/Gavrilia_(Papaiannis)

Maica Gavrilia Papaiannis

1897 - 1992
  • 02 Octombrie 1897
  • Constantinopol
  • Monahie
  • 28
  • 28 Martie 1992
  • rus
  • ortodoxă