Biografie
Sfântul Inokentie de Kamceatka s-a născut în satul Anghi, gubernia rusească Irkutsk, in familia paraclisierului bisericii din sat, la 26 august 1797. La botez a primit numele Ioan. În 1817 absolvește seminarul din Irkutsk, se căsătorește și devine diaconul uneia dintre bisericile din Irkutsk. În 1821 este hirotonit preot și inițiază în parohia sa convorbiri duminicale cu copii - o noutate nemaipomenită pentru acele vremuri.
În 1823 pleacă cu familia sa pe Insula Unalașka, pentru a propopvădui aleuților. Își începe activitatea prin a construi o biserică. Pe aleuții care îl ajutau îi invață diferite meserii și astfel îi atrage de partea sa. A învățat sisematic limba aleută, căreia i-a alcătuit și o scriere. În 1830 traduce în aleută Catehismul și Evanghelia după Matei. În anii următori realizează descrierile lingvistice ale unui șir de limbi necunoscute, pe care le-a învățat de-a lungul activității sale, fapt pentru care a fost ales printre membrii de vază ai unor societăți stiințifice. Pe insulă a creat o școală,în care îi învăța pe copiii aleuți după manuale scrise de el.
In 1834 părintele Ioan este mutat pe Insula Sitka, pe lângă Alaska, insulă ai cărei locuitori erau extrem de dușmănoși față de ruși. El le-a câștigat dragostea oferindu-le un ajutor real: în timpul unei epidemii de varicelă a contribuit la vaccinarea populației, salvând viața multor oameni. Abia după aceea părintele Ioan a trecu la propovăduire.
La 29 noiembrie 1841, după moartea soției sale, el alege viața monahală, primind numele de Inokentie. La 15 decembrie este numit Episcop de Kamceatka. Insulele Kurile si Aleutine. Ca episcop, Sf. Inokentie se străduia să cunoască cele mai mici amanunte ale eparhiei sale și să viziteze cele mai îndepărtate ținuturi. În 1843 face o călătorie în Kamceatka , traversând-o de la un capăt la celălalt. Sfântul mai făcu, de-a lungul timpului, patru asemenea călătorii.
În 1840 este ridicat la rangul de arhiepiscop, iar în 1852 eparhiei sale i se adaugă si Iakutia. Aici vlădica își continuă neobosita sa activitate. Sub supravegherea lui era alcătuită scrierea pentru limbile popoarelor carora le era adresată propovăduirea, se făceau traduceri ale Scripturii și ale cărților de cult.
În 1868 Sfântul Inokentie este numit Mitropolit al Moscovei. În această calitate, el continuă să se îngrijească de dezvoltarea misionarismului. O altă activitate importantă a sa a fost îndreptarea cărților de cult, începută în 1876 din inițiativa sa.
Sfântul Inokentie a adormit întru Domnul la 31 martie 1879, ziua pomenirii sale, și a fost înmormântat în Lavra Sfintei Treimi a Sf. Serghie de Radonej.
Sursa: Ala Rusnac, Cugetări duhovnicești - din înțelepciunea sfinților, vol. I, Editura Epigraf, Chișinău, 2009, pp. 211-212
În 1823 pleacă cu familia sa pe Insula Unalașka, pentru a propopvădui aleuților. Își începe activitatea prin a construi o biserică. Pe aleuții care îl ajutau îi invață diferite meserii și astfel îi atrage de partea sa. A învățat sisematic limba aleută, căreia i-a alcătuit și o scriere. În 1830 traduce în aleută Catehismul și Evanghelia după Matei. În anii următori realizează descrierile lingvistice ale unui șir de limbi necunoscute, pe care le-a învățat de-a lungul activității sale, fapt pentru care a fost ales printre membrii de vază ai unor societăți stiințifice. Pe insulă a creat o școală,în care îi învăța pe copiii aleuți după manuale scrise de el.
In 1834 părintele Ioan este mutat pe Insula Sitka, pe lângă Alaska, insulă ai cărei locuitori erau extrem de dușmănoși față de ruși. El le-a câștigat dragostea oferindu-le un ajutor real: în timpul unei epidemii de varicelă a contribuit la vaccinarea populației, salvând viața multor oameni. Abia după aceea părintele Ioan a trecu la propovăduire.
La 29 noiembrie 1841, după moartea soției sale, el alege viața monahală, primind numele de Inokentie. La 15 decembrie este numit Episcop de Kamceatka. Insulele Kurile si Aleutine. Ca episcop, Sf. Inokentie se străduia să cunoască cele mai mici amanunte ale eparhiei sale și să viziteze cele mai îndepărtate ținuturi. În 1843 face o călătorie în Kamceatka , traversând-o de la un capăt la celălalt. Sfântul mai făcu, de-a lungul timpului, patru asemenea călătorii.
În 1840 este ridicat la rangul de arhiepiscop, iar în 1852 eparhiei sale i se adaugă si Iakutia. Aici vlădica își continuă neobosita sa activitate. Sub supravegherea lui era alcătuită scrierea pentru limbile popoarelor carora le era adresată propovăduirea, se făceau traduceri ale Scripturii și ale cărților de cult.
În 1868 Sfântul Inokentie este numit Mitropolit al Moscovei. În această calitate, el continuă să se îngrijească de dezvoltarea misionarismului. O altă activitate importantă a sa a fost îndreptarea cărților de cult, începută în 1876 din inițiativa sa.
Sfântul Inokentie a adormit întru Domnul la 31 martie 1879, ziua pomenirii sale, și a fost înmormântat în Lavra Sfintei Treimi a Sf. Serghie de Radonej.
Sursa: Ala Rusnac, Cugetări duhovnicești - din înțelepciunea sfinților, vol. I, Editura Epigraf, Chișinău, 2009, pp. 211-212
