Biografie
Sfântul Apostol Pavel s-a născut în jurul anului 3 a.D., în orașul Tars din provincia Cilicia, teritoriu aflat, în zilele noastre, în Turcia. A fost crescut într-un mediu în care și-a însușit excelent limba greacă și avea, prin naștere, drepturi de cetățean roman.
În prima parte a vieții sale, viitorul Apostol Pavel, cunoscut atunci drept Saul din Tars, a fost un persecutor al creștinilor. Faptele Apostolilor îl arată ca fiind cel care a păzit hainele lapidorilor Sfântului Ștefan, iar ulterior Saul mergea din casă în casă, având și o gardă militară la dispoziție, și îi aresta pe cei trecuți la creștinism.
Tot cu acest scop Saul a plecat spre Damasc, însă pe drum „o lumină din cer a strălucit împrejurul lui” și, căzut la pământ, a auzit un glas care i-a zis: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”. Având revelația existenței lui Iisus, Saul a cerut îndrumare, iar Domnul l-a trimis la Damasc, unde a fost botezat de Anania. Atunci a început importanta misiune apostolică a Sfântului Pavel, care a întreprins trei călătorii misionare în care L-a mărturisit pe Iisus oricui a fost dispus să asculte și a adus mulți oameni către creștinism.
În prima călătorie Pavel a plecat, împreună cu Barnaba, din Antiohia și au propovăduit în Cipru, în Iconiu, Listra și Derbe, după care s-au reîntors în Antiohia, „de unde fuseseră ei încredințați harului lui Dumnezeu spre lucrarea pe care au împlinit-o”. În tot acest răstimp, au convertit numeroși oameni, întemeind Biserici locale.
Cea de-a doua călătorie misionară Pavel a înfăptuit-o împreună cu Sila. Au vizitat locurile din prima călătorie, au fost în provincia Macedonia, apoi la Tesalonic și Atena. Mai mult timp, un an și jumătate, a rămas Pavel în Corint, alături de Acvila și Priscila, doi soți iudeo-creștini care l-au găzduit. Apoi a plecat din nou către Antiohia.
În cea de-a treia călătorie, Pavel s-a oprit pentru doi ani și jumătate în Efes, a ajuns în Macedonia, Iliria, Corint și Milet, de unde s-a întors la Ierusalim. Acolo, cei care erau împotriva lui au făcut să fie arestat și a fost întemnițat doi ani, după care a făcut apel la dreptul său de a fi judecat de împărat, ca cetățean roman ce era. La Roma a mai fost întemnițat încă doi ani, însă putea primi pe oricine la el și, astfel, și-a continuat munca de propovăduire a creștinismului.
Spre finalul vieții, Sfântul Apostol Pavel a fost întemnițat, din nou, la Roma, unde și-a găsit sfârșitul în anul 67 a.D. După tradiția creștină, ziua trecerii sale la Domnul este aceeași cu cea a Sfântului Petru, cei doi fiind, până azi, prăznuiți în această zi – 29 iunie.
Bibliografie:
- Faptele Apostolilor - Biblia (versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului)
În prima parte a vieții sale, viitorul Apostol Pavel, cunoscut atunci drept Saul din Tars, a fost un persecutor al creștinilor. Faptele Apostolilor îl arată ca fiind cel care a păzit hainele lapidorilor Sfântului Ștefan, iar ulterior Saul mergea din casă în casă, având și o gardă militară la dispoziție, și îi aresta pe cei trecuți la creștinism.
Tot cu acest scop Saul a plecat spre Damasc, însă pe drum „o lumină din cer a strălucit împrejurul lui” și, căzut la pământ, a auzit un glas care i-a zis: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”. Având revelația existenței lui Iisus, Saul a cerut îndrumare, iar Domnul l-a trimis la Damasc, unde a fost botezat de Anania. Atunci a început importanta misiune apostolică a Sfântului Pavel, care a întreprins trei călătorii misionare în care L-a mărturisit pe Iisus oricui a fost dispus să asculte și a adus mulți oameni către creștinism.
În prima călătorie Pavel a plecat, împreună cu Barnaba, din Antiohia și au propovăduit în Cipru, în Iconiu, Listra și Derbe, după care s-au reîntors în Antiohia, „de unde fuseseră ei încredințați harului lui Dumnezeu spre lucrarea pe care au împlinit-o”. În tot acest răstimp, au convertit numeroși oameni, întemeind Biserici locale.
Cea de-a doua călătorie misionară Pavel a înfăptuit-o împreună cu Sila. Au vizitat locurile din prima călătorie, au fost în provincia Macedonia, apoi la Tesalonic și Atena. Mai mult timp, un an și jumătate, a rămas Pavel în Corint, alături de Acvila și Priscila, doi soți iudeo-creștini care l-au găzduit. Apoi a plecat din nou către Antiohia.
În cea de-a treia călătorie, Pavel s-a oprit pentru doi ani și jumătate în Efes, a ajuns în Macedonia, Iliria, Corint și Milet, de unde s-a întors la Ierusalim. Acolo, cei care erau împotriva lui au făcut să fie arestat și a fost întemnițat doi ani, după care a făcut apel la dreptul său de a fi judecat de împărat, ca cetățean roman ce era. La Roma a mai fost întemnițat încă doi ani, însă putea primi pe oricine la el și, astfel, și-a continuat munca de propovăduire a creștinismului.
Spre finalul vieții, Sfântul Apostol Pavel a fost întemnițat, din nou, la Roma, unde și-a găsit sfârșitul în anul 67 a.D. După tradiția creștină, ziua trecerii sale la Domnul este aceeași cu cea a Sfântului Petru, cei doi fiind, până azi, prăznuiți în această zi – 29 iunie.
Bibliografie:
- Faptele Apostolilor - Biblia (versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului)
