"În biserică, dacă vii ca la teatru, atunci te plictiseşti repede; dacă vii pentru relaxare, vezi că e destul de obositor; dacă vii pentru rezolvarea miraculoasă a tuturor problemelor, începi a descoperi altele, mult mai grave; dacă vrei să ţi se înmulţească dragostea, descoperi că nici nu o ai; dacă vii după sănătate trupească, descoperi că eşti bolnav mai mult sufleteşte etc. "

"Prietenul are un statut deosebit în accepţiunea creştină. Prietenul este acela care poate veni oricând în casa ta. Prietenul este acela care poate mânca oricând la masa ta. Prietenului i se permit toate. De ce? Pentru că prietenia exprimă relaţia strânsă dintre două sau mai multe persoane, iar Dumnezeu ne iubeşte pe noi dacă şi noi suntem cu El şi adunaţi prin El. Prietenia este, în accepţiunea creştină, privită ca început şi ca stare - în acelaşi timp - a iubirii. Oamenii mai întâi se împrietenesc, după aceea se iubesc."

"Prin credință poți să întorci totul în favoarea ta. Răul vine numai din interior. Răul exterior nu poate să te afecteze decât dacă are corespondent din interior."

"Pe măsură ce se face mai multă lumină înăuntru, se vede mai bine mizeria. Știți că urcușul duhovnicesc este cu conștiința coborâșului. Tu te luminezi cu har dumnezeiesc, dar făcându-se lumină, tu vezi tot felul de rele acolo, de mizerii, și tu ai impresia că ești tot mai rău. Dar tu devii tot mai conștient, nu mai rău."

"Nu avem nicio biserică construită în ultimii 25 de ani care nu a dezvoltat ceva social pe lângă ea: o cantină, ori un after school, ori meditații, ori un spațiu în care oamenii să se întâlnească. Trebuie să fii chiar orb ca să nu le vezi."

"Eu cred că femeia depăşeşte bărbatul. Când se mulţumeşte doar să-l egaleze îmi pare că pierde perspectiva. Mă întreb mereu dacă urletul unui şef de multinaţională pentru a împlini targetul zilei e mai important decât surâsul cu miros de lapte al pruncului. Fără ca această întrebare să trimită femeia la cratiţă. E un duh de ocrotire ce face din femeie scară spre cer. O fragilitate plină de forţă."

"Nu cred că există un om care să nu se bucure când îl descoperă pe Dumnezeu. Eu pe copiii mei nu îi trezesc duminică dimineață să meargă la Liturghie. Dacă vor să o facă o fac, și o fac. Nu îi oblig la citirea Scripturii, nu îi pun la metanii și cruci. Ei doar mă văd pe mine ce fac, și dacă vor, mă urmează. Eu asta am învățat din creștinism."

"Când omul se va lămuri de ce se află în lumea asta, îi va fi mai ușor să petreacă în ea. Dacă nu află răspuns, atunci rătăcește. Iar, după cuvintele Sfântului Ioan Damaschin, rostul și țelul vieții este să dobândim fericirea în această lume, ca să o continuăm în Împărăția cerească cea veșnică."

"Vitejie înseamnă a te apăra pe tine de vrăjmași, iar omenie înseamnă a-l apăra pe vrăjmaș de tine."

"Să nu împodobim bradul la casele noastre mai mult decât sufletul nostru! Sufletul nostru este cel care trebuie să fie împodobit! În primul rând să fie curat. Curăţirea sufletului se face numai prin Spovedanie. Nu există altceva; doar asta. Împodobirea sufletului se face cu post, cu rugăciune, cu fapte bune, cu citiri din cărţile sfinte, cu modificarea comportamentului nostru care, simţim fiecare, lasă de dorit. Acestea ar fi podoabele sufletului."