"Lacrimile desfrânatei, Îndurate, și eu le vărs înaintea Ta; milostivește-Te spre mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta. Întunecatu-mi-am frumusețea sufletului cu plăcerile poftelor, și cu totul, toată mintea țărână mi-am fãcut. Ruptu-mi-am acum veșmântul cel dintâi, pe care mi l-ai țesut mie, Ziditorule, dintru început; și pentru aceasta zac acum gol. Imbrãcatu-m-am acum în hainã ruptã, pe care mi-a țesut-o mie șarpele cu sfãtuirea, și mã rusinez."

"Vremea este a pocãintei, vin cãtre Tine, Fãcãtorul meu; ridicã de la mine lanțul cel greu al pãcatului, și, ca un îndurat, dã-mi iertare de greșale. Sã nu mã urãști, Mântuitorule, sã nu mã lepezi de la Fața Ta; ridicã de la mine lanțul cel greu al pãcatului, și, ca un milostiv, dã-mi iertare de greșale."