"Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua și noaptea, în orice loc și în orice lucrare ne-am afla."

"Ascult inima şi aud înlăuntru: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.» Încerc să-mi amintesc vreun lucru şi vreun eveniment din trecut, dar nu pot. Toate gândurile se odihnesc într’o pace nespusă, iar în toată fiinţa mea domneşte o bucurie şi o râvnă negrăită după Dumnezeu. Aceasta este starea Îngerilor şi a Sfinţilor, starea vieţuirii în plinătatea harului.”

"Calea nevoitorului ortodox este aceasta: el caută pe adevăratul Dumnezeu-Ziditorul; pentru aceasta, prin rugăciunea minții, el se luptă cu puterile întunericului cele cu felurite chipuri, și cu celelalte asemenea, adică cu imaginile care au o formă exterioară, contururi, dimensiuni spațiale sau temporale, lumină și culoare, asemănătoare cu gândurile, adică cu noțiuni, pentru ca despuindu-se de orice imagine creată, să se roage lui Dumnezeu față către Față."

"Nu există om mai fericit și cu o privire mai luminoasă decât cel care iese de la o slujbă foarte frumoasă și merge la chilie ca să-și continue comuniunea cu Hristos! Si chiar dacă va adormi, va adormi cu pomenirea lui Hristos sau cu rugăciunea lui Iisus."

"Puterea rugăciunii nu stă deloc în cuvinte. Astăzi oamenii nu ştiu cum să se raporteze la rugăciunea lui Iisus. Câte vorbe de duh au născocit! Iar de esenţa lucrării uită cu totul. De aici reiese că unii se opresc numai la cuvinte şi spun: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă, dar fără să simtă sau să se gândească la ceea ce spun. Eu spun că ei nu se roagă, ci şoptesc sau şuşotesc."