Mari oameni de știință

"Motivul pentru care fizica poate atinge așa o adâncime este că se restrânge la lucruri extrem de simple, abstractizând complexitatea lumii. De îndată ce un atom devine prea complicat, de exemplul heliul, ci predau ștafeta chimiștilor. Când problema devine prea complicată pentru chimiști, ei o predau biologilor. Biologii o predau des sociologilor și ei o pasează istoricilor."

"Nicio teorie științifică nu este vreodată concludent verificată, la oricâte teste ar fi rezistat cu succes. Iar această concluzie concordă cât se poate de bine cu istoria științei; chiar și o construcție intelectuală atât de bine atestată și atât de larg acceptată cum este fizica newtoniană, nu s-a dovedit pe veci imună la revizuire.[...] Știința își poate, desigur, ameliora teorile, transformându-le sau înlocuindu-le prin noi teorii care rezistă la toate testele cărora le-au făcut față cele vechi, și în plus la altele. Ea însă nu poate spune niciodată definitiv: Iată în sfârșit Adevărul despre Natură."

"Este imposibil, veí spune, metoda ștințifică verifică totul prin experiență. Fără a menționa numeroasele dificultăți filosofice inerente acestui punct de vedere, răspund că în practică acest lucru este fals. Câți fizicieni au verificat fiecare etapă, empirică sau logică, din cele care s-au succedat după cercetările lui Galilei și până la dinamica lui Hamilton? Noi verificăm, doar câteva derivate academice, esențialmente superficiale, și acceptăm restul printr-un act de credință."

"Multă lume nu își dă seama că știința implică fundamental asumpții și credințe. Nimic însă nu este absolut dovedit. De exemplu, matematicianul Godel a arătat logic că pentru a dovedi ceva trebuie să existe o mulțime de asumții, dar nu putem dovedi că această mulțime este consistentă. Trebuie să facem cele mai bune presupuneri pe care le avem și să avem credință. [...] Asumăm că legile fizicii sunt constante și avem credință în acest fapt, dar nu s-ar putea ele schimba brusc? Și dacă nu, de ce nu?"

"Azi omenirea orbecăie penibil în întunecimea sentimentelor şi în ruina vieţii, de unde a fost alungată speranţa şi umanitatea. Căutând să devină supraoameni, discipolii antihristului au devenit bestii distrugătoare de civilizaţie şi de cultură. În această gravă situaţie este timpul să se întrebe fiecare conştiinţă rămasă încă pură: Încotro?. Şi răspunsul nu-i greu de dat: Înapoi la Morala Creştină!."

"vremurile în care trăim s-au înăsprit mult din punct de vedere al sufletului omenesc. (…) calităţile morale au scăzut până la o treaptă vecină cu aceea a sălbăticiei. (…) Oamenii şi-au omorât sufletul şi se cred semizei. Dar până la urmă ei vor înţelege că sunt totuşi făpturi slabe, menite pieirii, care nu pot atinge veşnicia decât prin spirit, prin sufletul înălţat la Dumnezeu."

"Desfrânatul care, nepricepând sau bătându-și joc de importanța instinctului genital, al cărui scop este reproducerea, - nu vede într-însul decât un mijloc de a-și procura gâdilituri plăcute și abuzează de actele generării, până devine tabetic, sau contractează boli, pe care poporul le numește, cu drept cuvânt, rușinoase."

"Medicul trebuie deci să fie, în același timp, un savant care iubește din tot sufletul știința medicală, adică știința omului; să fie o ființă care se jertfește pentru alții, până la moarte și, în sfârșit, să fie un învățător al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei."