Mărturisitori din temnițele comuniste

"În faţa Judecăţii au să dispară cele 2 cauze ce întunecă aici conştiinţa: starea de păcat şi ignoranţa. Oamenii vor fi puşi în faţa evidenţei pe care au ignorat-o, deşi o avuseseră în faţă, încât nu se vor mai putea apăra. Omenirea va deveni transparentă şi tot păcatul va fi privit deschis."

"Păcatul şi credinţa nu pot trăi împreună. Credinţa se însoţeşte în mod necesar cu virtutea. Ce folos este să crezi creştineşte şi să trăieşti păgâneşte?"

“Fiţi mai scoşi din acest circuit murdar al judecăţii, al osândirii, al vederii numai cu ochiul critic: ”Uite mă ce a făcut el!“ Dar tu cum eşti? Puneţi oglinda în faţă, sufletească bineînţeles, şi ai să vezi că şi tu faci şi ai făcut multe şi foarte multe din ele nu le-ai spus.”

"Creştinismul opune păcatului virtutea şi sfinţenia, dar spre a înfrunta forţele organizate ale păcatului, credinţa trebuie să fie mai lucrătoare, mai puternică şi mai convingătoare decât tentaţiile păcatului. Lupta se dă la modul individual, comunitar şi politic. Biserica nu se poate rezuma la păcatul personal, ci trebuie să dispună de conceptele şi mijloacele luptei cu păcatul comunitar şi politic."

"Părerile de rău din suflet n-ai voie să-ți înăbușești, ci să le-mpaci cu-mbrățișarea acelor care îi jignești."

"Dumnezeu, printre altele, ne poruncește să fim inteligenți. Pentru cine este înzestrat cu darul înțelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune și de lene, de nefolosire a talentului."