- Parinte, ati fost dintotdeauna preocupat de tineret, de problemele sale si de menirea sa. Cum va apare astazi tineretul român? Mai putem vorbi de o "generatie noua" – în sensul ca aceasta este coagulata de un ideal comun, de o credinta?
- Fireste, nu putem vorbi astazi de o noua generatie, dupa cum nici generatiile noi din trecut nu ar putea renaste în chip identic cu ele de atunci.
Generatia din ’27, sa zicem, care a fost cea mai compacta si cea mai bine strucutrata ideologic, spre deosebire de generatia de azi, venea dintr-o risipire spre «coagulare» ca sa ramânem la ternenul folosit în întrebare. Asa era atunci curentul general. O Europa noua, constituita pe baze nationale, crestea din risipirea unor «imperii» mai mult sau mai putin reale si spiritul fiecarei natiuni se coagula în jurul unor persoanlitati dominante prin harismele pe care Dumnezeu le semana în noile generatii. Generatia de atunci a avut un crez crestin, un crez national, o disciplina si, mai ales, personalitati greu de egalat astazi.
Generatia actuala este laxa si labila. Ea face drumul invers fata de generatia luata de mine ca etalon: ea porneste de la «coagularea» fortata de factori externi din perioada comunista si, mai departe, de la factorii externi ai perioadei post-comuniste: influenta nociva a moravurilor din Vest, bombardarea excesiva a informatiei contradictorii si chiar daunatoare, lipsa unei ancorari temeinice în vreun crez, de unde si apostaziile, convertirile si reconvertirile liderilor acestei epoci – nu ma refer deloc la sefii politici care au facut din politica o satra – ci la intelectuali, care au cunoscut, aproape toti, convertiri si reconvertiri. Fluctuanta ideologica nu naste lideri, dupa cum avatarul nu naste eroi, nici martiri.
Stiu ca generatia de azi are personalitati extraordinare, dar, din cauza decadentei morale si a promovarii non-valorilor în viata politica nationala si internationala, a clandestinitatii organismelor internationale, politice, economice, juridice etc. mare parte din aceste figuri proeminente s-au retras în monahism, de unde pot raspândi lumina lor spirituala peste tineri si batrâni, sau traiesc în anonimat social.

- Ce anume credeti ca îi vatama sufleteste cel mai mult pe tineri?
- Doua sunt racilele majore ale generatiei tinere actuale: lipsa unei credinte religioase ferme – ortodoxe, în cazul României - si superficialitatea morala. Toate celelelte sunt adjuvante si catalizatori spre cadere: televiziune, sexism, alcoolism si droguri, superficialitatea, sectele, muzica demonica, distrugerea gustului pentru frumos, anticrestinismul (antiortodoxia), lenea, labilitatea psihica si intelectuala etc.

- Cum ne putem feri de cele vatamatoare de suflet, într-o lume în care comunicarea este tot mai artificiala, desi mult mai rapida, identitatea este strivita de globalizare, iar credinta diluata de informatia rau manipulata?
- În catacombele politicii internationale, care este, în esenta ei, anticristica, se elaboreaza savant distrugerea Bisericii, a neamurilor, relativizarea adevarului, parazitismul guvernamental, izolarea individului si controlarea lui pâna la desfiintare prin toate mijloacele de propaganda, spulberarea familiei; persoana trebuie sa devina tot mai mult o proprietate a guvernului ; instalarea unui totalitarism lent care, în cele din urma, sa duca la subordonarea întregii lumi unui guvern international uns de cineva din adâncuri. Acest guvern va fi înzestrat cu functii si calitati mistice, asa cum s-a procedat cu partidul comunist în tarile comuniste. Cum sa ne aparam? Punând în locul valorilor promovate de anticrestini exact opusul lor. Si înca ceva: exista un filtru mental împotriva fluxului urias al informatiei care ne asalteaza si o vitejie a binelui.

Globalizare, multiculturalism, feminism

- În ce fel ne va schimba globalizarea? Trebuie sa ne opunem tavalugului ? Si daca da, cum?
- Globalizarea nu este o sinteza a lucrurilor. Ea nu este nici macar o analiza. Costache Oprisan (martir al închisorilor comuniste – n.red.) spunea ca diavolul este numai analitic: analizeaza pâna la distrugere. Dumnezeu este sintetic: El creaza. Globalizarea este simpla aglomerare. Globalizatorii de azi nici macar nu au justificarea teoriilor marxiste care sustineau ca aglomerarea cantitativa duce la salturi calitative bruste. Ceea ce, în continuarea gândirii lui Oprisan, ar însemna ca dracul globalizarii este un prostovam, nu un destept.
Multi dintre cei care ma întâlnesc se mira de mine ca nu m-a afectat cu nimic stilul american. Le dau totdeauna exemplul gâstii care trece prin apa si nu se uda. Sunt imun la toata aceasta oala uriasa americana, în care toate se topesc spre a da nastere unei natiuni americane – care, dupa toate aparentele, nu se va naste niciodata –, pentru ca numai cei slabi de înger se americanizeaza urgent si vorbesc engleza cu un accent românesc îngrozitor, iar româna cu un accent american îngrozitor.
Daca nu luam în seama globalizarea, ci o privim ca pe o lada de gunoi, nu avem de ce ne teme. Dar cum gramada asta uriasa de gunoi este mare, s-ar putea sa devina un urias tavalug. În acest caz, vom întelege de ce spune Mântuitorul: "Nu te teme turma mica pentru ca Tatal vostru a hotarît sa va dea voua Împaratia" (Lc. 12: 32)

- Ce efecte are feminismul asupra lumii crestine?
- Toata Europa si America – chintesenta lumii civilizate - si bine vorbesc ei de civilizatie, fiindca, din ce în ce mai mult, numai spre asta se îndreapta, au nascocitfeminismul ca pe o solutie a dezagregarii familiei si, în ultima instanta, a societatii crestine. Pentru ei, egalitatea femeii cu barbatul a dus la exacerbarea drepturilor femeii, facând din ea nu atât o persoana demna si o gingasie a familiei, educatoarea copiilor si pacea unei case, cât un obiect al placerii exagerate, ceea ce duce la scaderea natalitatii în tarile civilizate. Aceasta este sclavia cea mai rusinoasa a femeii. În ultima instanta, toata aceasta ideologie feminista nu face decât sa puna mereu femeia în situatie de minoritate sociala. (Tot este acum vremea suprematiei minoritatilor de tot felul fata de majoritate).
Rezolvarea adevarata sta în conceptia crestina despre familie ca o biserica familiala, în care modelul este Hristos si Biserica Lui. Tatal si mama sunt legati printr-o dragoste nesubtiata de timp, iar familia, în sine, este un spatiu sacru în care se intra cu sfiala si în care sotul gaseste mereu o mama tânara, fara pata si fara zbârcitura, iar mama vede intrând pe Mirele etern. Atâta vreme cât familia este fondata exclusiv pe atractia sexuala sau pe interese materiale, ea începe cu un esec moral si se sfârseste cu un esec legal, eventual, tragic.

- Dupa opinia Sfintiei Voastre, tinerii trebuie sau nu sa se implice în politica? Dar preotii? Si daca o fac, în ce fel sa o faca?
- Aceasta este o mare si dureroasa preocupare pentru mine. În primul rând, ceea ce se întâmpla în America, Europa si în România, nu este politica, ci politicianism, ceea ce este cu totul altceva. Politica este implicarea cetateanului în treburile cetatii. O datorie nobila. Politicianismul este implicarea cetateanului în jefuirea cetatii si a locuitorilor ei. Când Hristos ajuta pe cel sarac, alunga pe speculanti din templu, îl numea pe Irod vulpe si pe farisei morminte spoite, facea politica nobila. Politicianismul vine cu o serie nesfârsita de institutii demonice dupa el, viata sociala este murdarita pâna în cele mai intime fibre.