Omul își cunoaște starea de decădere

"Omul este mare tocmai fiindcă-și cunoaște starea de decădere."

Blaise Pascal
1623 - 1662

Dragostea este extrema suferință, durerea că omul este nedesăvârșit

"Asta ține de dragoste: a privi la om și a vedea în el o frumusețe de nerăpit, iar totodată a te îngrozi de ceea ce viața a făcut din el, a săvârșit asupra lui. Dragostea este tocmai extrema suferință, durere pentru că omul e nedesăvârșit, și totodată minunarea că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos. Și iată: dacă privești măcar o dată la om în felul acesta, poți să-l îndrăgești în pofida a tot ce le sare în ochi altora."

Mitropolitul Antonie de Suroj
1914 - 2003

Firea păcătoasă a omului

"Omul e fiinţă liberă. Şi dacă Dumnezeu ar fi suprimat păcatul, lăsându-i totuşi libertatea, n'ar fi suprimat cu aceasta nimic, fiindcă posibilitatea de a pă­cătui ar fi rămas mai departe în om. "

Nichifor Crainic
1889 - 1972

Taina omului: Omul nu poate dispărea ci rămâne în veșnicie

"Dacă în natură ne-am obișnuit să vedem că lucrurile "apar și dispar", omul se impune cu taina sa de indestructibilitate. Omul nu poate "pieri" și aparenta "moarte" nu-l poate distruge pe om. Această permanență a omului până la veșnicie este însăși taina omului. De aceea omorârea unui om este o crimă ce nu se iartă, ci se ispășește... Blestemul morții este "judecata" cea mai dură."

Părintele Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei
1944 - 2003

Noi toți suntem mici celule ale marelui trup al întregii omeniri

"În clipa când lui Siluan i s-a descoperit vecinicia, i s-a impărtăşit o neobişnuit de înaltă stare a duhului. El a început să se roage pentru întregul Adam ca însuşi pentru sine. Noi toţi suntem mici celule ale marelui trup al întregii omeniri. Prin noi trece viaţa cosmică, ba chiar cea mai presus de cosmos, cea dumnezeiască. Iar noi suntem datori să ne pregătim a înţelege aceasta, căci atunci ne vom face, în parte, asemănători lui Adam înainte de cădere, şi vom începe a purta în sine întreaga omenire, întregul Adam, ca pe ceva unitar, zidit de Dumnezeu."

Părintele Sofronie Saharov
1896 - 1993

De ce a făcut Dumnezeu pe om din pământ?

"De ce a făcut Dumnezeu pe om din pământ? Pentru ca, văzându-se făcut dintr-o materie așa inferioară să-l ferească de mândrie, iar pe diavol să-l umple de mustrare, că iată, în locul înalt de unde a căzut el, pune cea mai grosolană materie. Omul este făcut în ziua a șasea, odată cu dobitoacele. Dacă nu se îndumnezeiește, dacă nu devine după asemănarea lui Dumnezeu, el devine după asemănarea dobitoacelor."

Părintele Dumitru Zamisnicu
1910 - 1974
biblia-co-banner.png (38,665 bytes)

Citate pe autori