"Păcatele, dacă se pun în valoare orientându-le către smerenie, sunt ca și gunoiul ce îl punem la răsaduri."

"Căderile te ajută să te cunoști pe tine însuți. Toate ies la suprafață și încet încet se face lucrarea cea bună."

"Dacă ai simțirea păcătoșeniei tale, vei avea și sporire duhovnicească. Cu cât îți vei vedea mai mari păcatele tale, cu atât mai multă simțire vei dobândi și cu atât mai mult vei spori."

"Lucrul cel mai bun este să aibă amândoi soții același duhovnic. Nu bărbatul un duhovnic și femeia altul. Dacă două lemne vor fi cioplite de doi tâmplari niciodată nu se vor potrivi. În timp ce dacă vor avea același duhovnic, duhovnicul cioplește umflăturile - slăbiciunile - unuia, cioplește și umflăturile celuilalt și astfel se aplanează greutățile."

"Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are. În paralel îl va povățui și la postul duhovnicesc, la abținerea de la patimi, potrivit cu sensibilitatea lui duhovnicească, adică potrivit cu cât își simte greșeala sa și având în vedere răul ce îl poate face vrăjmașul luptând cu un suflet sensibil, ca să nu-l aducă la deznădejde."

"În general trebuie să ne apropiem la Sfânta Împărtășanie având conștiința nevredniciei noastre. Hristos cere de la noi zdrobire și smerenie. Atunci când există ceva care ne deranjează conștiința, trebuie s-o aranjăm. Dacă, de pildă, ne-am certat cu cineva, trebuie să ne împăcăm cu el și după aceea să ne împărtășim."